L-am privit mereu cu pasiunea microbistului care nu are talentul fotbalistului si se razbuna fluierandu-l copios. Lucra la firma unde tatal sau era sef si sapa santuri cot la cot cu ultimii veniti, dar mai nimeni nu vroia sa vada asta. Avea perspective de vis pentru multi, dar imi spunea ca vrea altceva pentru ca el nu se multumeste sa manance doar salam si nici nu poate sa execute fara sa gandeasca.
Dupa ce a reusit la facultate (pe vremea aia nu se intra, se reusea!) a avut sansa de a pleca in America de unde s-a intors „pentru ca americancele sunt grase”.
-Un tanar tampit! Din peste 100 de milioane de femei n-a gasit si el macar una care sa-i fie pe plac !?!
Anii au trecut si l-am admirat in continuare pentru ca refuza sa intre in „randul lumii” incercand tot felul de mici afaceri pe cont propriu. Eram convins ca n-o sa faca mare branza (e un om cinstit, am sters cuvantul de trei ori pentru ca azi suna ca dracu!), dar vroiam tare mult sa-mi dea cu flit dintr-o masina scumpa cumparata din munca lui cinstita. Numai ca Romania nu este o tara normala nici macar din cand in cand, nici macar pentru cei incapatanati, inzestrati si muncitori.
Cel care spunea ca-n veci nu se insoara este acum om la casa lui, ba chiar are si un copil. De acum incolo va semna condica in fiecare zi. A intrat in randul lumii si eu m-am trezit in dimineata asta avand in urechi vibratia aripilor frante ale unui vultur singuratic.
