Pe data de 14 noiembrie 2010 adica azi ,se lasa sec pentru Postul Craciunului sau Postul Nasterii Domnului.Acest post se incheie pe data de 24 decembrie .
Postul este bucurie,este curatirea pacatului este albirea sufletului.
Hotararea ca toti credinciosi sa posteasca timp de 40 de zile s-a luat la Sinodul local al Constantinopolului,tinut in 1166,in timpul patriarhului Luca.Ininte de acest sinod,crestinii posteau diferit: unii numai 7 zile sau altii 6 saptamani.
De foarte multe ori am auzit ca nu postul alimentar este important, ci cel spiritul. Ambele forme sant foarte importante.
Multi sant cei care au intrat in Imparatia Cerurilor spalandu-si pacatele prin post si multa rugaciune. Daca postul este unit cu rugaciunea si cu faptele cele bune este o cale sigura spre mantuire. Faptele cele bune se pot face la tot pasul,nu putem sa spunem ca nu avem ocazia de a face bine ,deoarece la tot pasul este cineva care are nevoie de o mana de ajutor, de un sfat , de o mangaiere, de o bucata de paine.
Am sa adaug aici o istorioara legata de milostenie:
Un om foarte instarit era in curtea casei sale si voind sa stea la masa, auzi batai in poarta, si mergand sa deschida gasi un om sarac care cerea milostenie. Suparandu-se ca a fost deranjat , inchise poarta si ii striga saracului sa merga in alta parte ca el nu poate sa-i dea nimic de pomana.Dar insistand acel sarac sa -i dea ceva, acel om instarit se supara si mai tare si arunca in el cu o paine in omul sarac,iar saracul-luand paine o saruta si i multumi lui Dumnezeu ca se indura de el sa nu moara de foame.
Dupa o vreme muri omul cel instarit si ajungand la judecat,diavolii puneau toate faptele cele rele in balanta pentru a pune mana pe sufletu lui ,si pentru a-l aduce in iadul cel mai de jos.In zadar cautau ingerii lui Dumnezeu,ca nu gaseau nici o fapta buna ca sa nu piarda acel suflet,pana cand ingerul pazitor al acelui om bogat isi aduce aminte de acea paine aruncata saracului ,care pusa in balanta se inclina ,iar cu acea paine reusi omu sa-si spele toate faptele cele rele.
Iata dar cat de mare este milostenia,si cum poate o fapta neinsemnata sa ne aduca mantuirea sufletului.
Postul mai inainte de toate este infranare.Pentru ca daca nu mananci de dulce,dar manci de post mai mult decat trebuie si mananci o mancare foarte bine gatita,acela nu mai este post.
In post conteza foarte mult sa ne iertam uni pe alti.Postul nu are nici o valoare cand ai necaz pe cine-va si nu te poti impaca cu el.Poti sa mori de foame,dar nu are nici un rost postul tau ,pana cand nu te impaci cu celalalt,dar nu asa o impacare din politete ci iertare din inima.Nu asa"da ,eu nu n-am nimic cu nimeni"Asta nu e iertare,sa va ierati din toata inima si numai atunci postul va fi de folos.Nu va temeti de post ,postul nu e lasat sa omoare omnul si sa potoleasca patimile din noi.Daca esti bolvan si postesti ,de multe ori te vindeci prin post.
Vindecarea prin Taina Spovedaniei:
In ziua de azi tot mai multi dintre noi nu se mai simt bolnavi.Considera ca nu au rani care trebuie vindecate.Insa daca ajung in fata Duhovnicului pentru a se spovedi,o fc nu avand constiinta bolii ce trebuie inlaturata ,ci pentu a primi atributul de "vrednic"pentu Imparasirea cu Trupul si Sangele Domnului.Ea nu mi este facuta de dragul vindecarii,ci doar ca pretex pentru a se imaprasi.
Cel care nu a avut nicodata constiinta ca este un om pacatos,deci lipsit de sanatate,is poate inchipui ca duhovnicul il intreaba pe fiul sau sufletesc aflat cu crestetul sub epitrahil orice,pana si ce vreme va fi maine?
Oamanii nu mai stiu ca pacatul in traditia ortodoxa aduce vatamarea omului.De acea atunci cand Sfintii Parinti vorbesc despre prezentarea omului in fata dahovniului pentru a se maturisi isi indeamna sa isi "dezgoleasca rana in fata doctorului".Si dupa cum la medic nu mergem doar in anumite parioade ale anului,ci ori de cate ori simtim ca nu ne este bine,ca santm bolnavi,tot astfel trebuie sa stim ca ne putem spovedi ,ori de cate osi simtim nevoia,deci nu doar in cele 4 postur mari de peste an.
Ira daca tot am ajuns la doctorul sufletesc,e bine de stiut ca ascunderea chiar a unui sigura pacat,lasa neiertata si pacatele marturisite.Cu alte cuvinte nu este de ajuns sa fiu bandajat la o rana si alta sa o las antratata,caci din cauza celei din urma intreg trupu poate suferi .
Exista o serie de persoane care nu ajung in fata duhovnicului pe motive ca nu au postit.Trebuie sa recunoastem ca marturisirea pacatelor nu implica si obligatia de a posti in prealabil,insa pentru c in zilele nostre spovedania este stans legata de Imparasirea cu Trupu si Sangele Domnului se crede ca ea nu este posibila fara post.
Si in final nu toate bolile sant urmari ale pacatelor.
Iar in incheire o poezie draga mie, "Sant o oaie ratacita"
Iata Doamne ,Tu si eu!
Pacatos, murdar si rau.
Ce-a ajuns zidirea Ta.........
Nu sant om ,sant o lichea.
Sant pierdut si plang cu jale,
Ca m-am abatut din cale
Am inima impitrita,
Sant o oaie ratacita
Am facut in asta lume
Desfrau,clevetiri si glume
Nu mai pot sa iti vorbesc,
Si nevrednic sa-ti vorbesc.
Pleaca Doamne de la mine
Mult te-am suparat sti bine
Am uitat de Crucea Ta
spunand mereu ca e grea.
Nu am iubire ,dar a ura
Rautati imi ies din gura
Nu stiu voia Ta sa fac,
Nu-ti pot fi Doamne pe plac.
Stiu ca esti mereu cu mine
Stiu ca ma poti face bine
Sa te chem ?Ce-ti pot eu da?
Dar de vii nu mai pleca!
Nu santem decat noi doi:
Tu in cer ,eu in noroi
Sant bolnav si ticalos
Fa-ma Doamne sanatos
Duhul bun al Tau si Sfant
Da-mi-l mie cat mai sant
Si fac umbra pe pamant
Te rog nu ma lepada
Doamne de la fata ta
Fa-ma in Duhul Tau sarac
Sa te pot slavi in veac
Tatal ,Fiu si Duhul Sfant
Cum e in cer si pe pamant
Este o poezie versificata dupa o rugaciune intitulata "Rugaciunea celui cazut in desfranare"