Pe lângă pomenirile şi pomenile ce se fac pentru cei de curând răposaţi, în această zi se face pomană pentru toţi morţii familiei. De sufletele morţilor, se trimit mâncare, băutura şi obiecte folositoare neamurilor şi copiilor sărmani. Peste tot unde locuiesc românii, această pomenire se numeşte Moşi. Există mai multe feluri de Moşi, care vor fi menţionaţi când le va veni vremea. Moşii de iarnă şi cei de toamnă, ce cad înainte de Sân-Medru, se numesc Moşii cei Mari. La Moşii de iarnă se sacrifică Moşilor, adică se dau de pomană multe feluri de mâncare, răcituri, piftii, colaci, plăcinte cu brânză. Ele se dau în vase, care rămân de asemenea oamenilor care le-au primit, tot de sufletele morţilor. Cel care le duce trebuie să spună:
- Primeşte acestea (plăcintele, laptele, etc.), de sufletul…(tatei, mamei, sorei…)
Iar cel ce primeşte:
- Dumnezeu să primească!
Se crede că cei ce dau vor avea ce mânca pe cealaltă lume, fiincă se ştie că: ,,Cine face,/Lui işi face./Cine dă,/Lui işi dă.” Fetele dau de pomană un ulcior cu apă de la cel mai rece izvor, ca să aibă apă sufletele de pe lumea cealaltă
Povetele maicii Sofronia.
. 
