În primul rând copiii ar trebui să fie primii feriți de ele. Satisfacerea poftelor, sau nazurilor acestora, nu înseamnă neapărat iubire. Din prea multă dragoste uneori devenim inconștienți și ajungem să facem rău propriilor noștri copii.
Nu sunt mamă, încă, însă am avut ocazia să stau în preajma copiilor de diferite vârste și să-mi dau seama cât de mult sunt afectați din cauza alimentației și a neglijenței, poate uneori inconștientă.
Din păcate am întâlnit mame care au respins pur și simplu ideea că pot prepara pâine împreună cu copiii lor, din făină bună, fără amelioratori și aditivi, acasă, îmbinând utilul cu plăcutul. Și culmea ( nu exagerez ) toate astea în favoarea navigării pe Facebook.
Modelarea aluatului este un exercițiu creativ pentru copii și totodată o plăcere. Făcând asta împreună cu mamele, au din start un plus atât din punct de vedere psihologic cât și al stilului de viață, deprinzând obiceiuri mult mai benefice decât acela de-a naviga pe o rețea de socializare. Este doar unul din exemple.
Prea puțini se întreabă de ce în ziua de azi fetițe începând cu vârsta de 7-10 ani sunt mult mai dezvoltate din punct de vedere fizic, dar nu și psihic, au ciclu menstrual sau instincte sexuale. De ce băieții încep să fie tot mai interesați de a face sex, de ce dezvoltă pilozitate înainte de 12-14 ani? De ce sunt mult mai bolnăvicioși decât am fost noi, sau generațiile trecute?
Mulți pun totul pe seama exemplelor din societatea zilelor noastre, pe schimbările climatice, etc. Totul e din cauza comportamentului celor din jur și al influenței mass-media.
Din păcate, sunt puțini cei care se-ntreabă dacă nu cumva hormonii cu care sunt tratate alimentele cel mai ușor de achiziționat, au efecte dezastruoase și asupra copiilor noștri. 9 din 10 mame își umflă copiii cu faimoșii cremvuști care fac parte din categoria mezelurilor de cea mai proastă calitate, pe motiv că pot constitui o masă ușor de pregătit, că cei de pui sunt buni, iar dacă copilului doar asta îi place, de ce să nu mănânce?
Azi nu mai avem dreptul să comparăm vremurile. ”Pe vremuri” industria alimentară românească era cu totul altfel manageriată. Chiar dacă mâncam un cremvuște din soia, aceea nu era modificată genetic. Alimentele erau respectate, exportate celor care apreciau calitatea. Azi, se importă tot ceea ce este nesănătos și dăunător până și mediului înconjurător. Nu doar alimentele, ci și ideile.
Azi, foarte mulți țăranii care încă mai prepară brânză de calitate, care aduc lapte integral la preț mult mai scăzut decât cel al produselor de la raft, care pun la dispoziția clientului carne și mezeluri curate, fără a fi injectate cu hormoni, aditivi și apă care trage la cântar, care vin în întâmpinarea clienților cu ouă galbene, proaspete și pline de proprietăți, sunt constrânși să vândă marfa străinilor ( asta în cel mai bun caz ), pentru că în piețele din România se vinde în mare parte corupția.
Românul e ingenios și are o soluție pentru orice. Deci, ce-ar fi să avem bunăvoința de-a alege ceea ce este bun și ieftin și să nu mai punem lenea și dezinteresul pe seama faptului că trăim în secolul vitezei și suntem foarte ocupați?
Asta nu ne scutește să gândim!
