Postat de portiadelumina in Bucataras hai hui pe 20 Iun 2013 | 2783 vizualizari
Sambata-i pomenirea tuturor mortilor,deci despre ei numai de bine....in rest,sunt multe de spus,dar prefer sa le spun tacand si apranzand o lumanare pentru sufletul celor plecati intr-o alta lume...Dumnezeu sa-i ierte !
Da Cleme, sâmbătă este pomenirea lor. Şi ştiu sigur că facei ceea ce trebuie, când trebuie. Neaţa bună!
Sunt lucruri pe care le fac pentru ca asa simt ,nu pentru ca '' asa trebuie'' si le fac in tacere,in felul meu......
Despre acele lucruri spuneam şi eu, Cleme, nu despre cele socotite de "babe" c ar fi bine să fie făcute.
ia să văd io, printre două guri de cafea,ce ai scris tu.
Citiţi cu atenţie vă rog, doamna Gaby! Şi să vă fie de bine cafeaua. Neaţa!
Frumos
Mulţumesc lui Dumnezeu că nu am trăit încă suferinţa pierderii cuiva drag, adică..greşesc, au murit oameni pe care încă-i port în sufletul meu mereu, dar nimeni dintre cei apropiaţi mie, şi poate de asta...cu tristeţe o zic, dar nu prea sunt în temă cu subiectul şi nici nu fac prea multe vizavi de asta.
Bine c-ai specificat că sâmbata e pomenire, că aşa mi-ai amintit ca pe vremuri, cănd erau piticii mici, făceam sâmbata câte ceva bun şi împarţeam oamenilor de la bloc. N-am făcut-o de mult, o voi face acum.
Zi bună, padre.
ps. po să pun aşa?
Gaby, acest subiect a fost mereu unul sensibil. Şi am văzut că şi cei mai înverşunaţi oameni (împotriva lui Dumnezeu, a credinţei...) în faţa morţii şi a celor ce ţin de moarte tot se pleacă.
Am zis să pun mai devreme postarea pentru a aduce mainte celor care au uitat de acest lucru (iureşul treburilor de zi cu zi aduce şi uitare). Nu-ţi dau eu sfaturi ce să faci în privinţa împărţitului, adică nu la genul acela, didactic. Sunt convins că din suflet poţi face ceea ce trebuie făcut. Zi bună şi ţie!
Mulţumesc, Cristina! Zi bună să fie la voi!
Buna dimineata Padre! Frumos scris!
Neaţa bună, Vladimir! Mulţumesc pentru apreciere!
Eu am citit asa :
"Căci în locuința morților, în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici știință, nici înțelepciune!” (Eclesiastul 9:10)"
si "„Și după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata…” (Evrei 9:27)."
Respect orice parere, insa pana acum nu m-a convins nimeni ca exista viata dupa moarte sau ca exista reincarnare.
Atunci cand cineva spune " e acolo sus, ma priveste din cer", altii se gandesc ca poate spiritul e intruchipat in altcineva. Deci la cine ma gandesc ? La cel ce-a fost sau la cel exista ?
Fac pomana si ma gandesc la cei ce nu mai sunt, dar asa cum simt eu.
Nu stiu daca m-am facut inteleasa, uneori ma pierd in amanunte
O zi buna sa aveti, plina de iubire
Ela, vezi, trebuie să citeşti cu mare atenţie. Pe de o parte, în textul de la evrei se spune că după moarte urmează judecata. A cui judecată? Păi a sufletului. Dar asta înseamnă că după mmoartea trupului sufletul este viu şi conştient, adică apt să răspundă unei judecăţi, adică înzestrat cu toate cele simţite şi învăţate aici. Şi bine spune apostolul Pavel că "odată" le este rânduit oamenilor să moară, fiindcă moartea trupească este una doar, valabilă tuturor celor ce au trăit măcar şi o clipă în trup. Chiar şi Enoh şi Ilie, răpiţi la cer cu trupul, vor reveni pe pământ şi vor muri trupeşte.
Pe de altă parte, textul de la Ecclesiast se referă la cei care merg la iad (până la Hristos, inclusiv Ioan Botezătorul,toţi oamenii mers la iad). Abia după înviere o parte din ei au fost înviaţi, ridicaţi (Matei cap. XXVII, 51-53) Deci Ecclesiastul vorbeşte despre cei din iad, care nu mai au lumina înţelepciunii, nu mai au ştiinţa, nu mai văd nimic acolo, căci sunt orbiţi de cele săvârşite (rele) în lumea asta.
Zi bună şi la casa ta, Ela!
p.s Vreodată, dacă ne vom întâlni, am să-ţi pot spune mai multe, prin scris e mai greu.
uneori mi se pare atat de complicat, le intorc pe toate fetele, cand zic ca am gasit o explicatie, aflu alte lucruri care imi rastoarna teoria. In final, adevarul nu-l stie nimeni, principalul este sa avem o viata curata, sa privim spre cer neconditionati.
N-am zis că e simplu, nicidecum. Şi să ştii Ela, că nu toate lucrurile pot fi cuprinse cu agerimea minţii, multe din ele, cele mai importante, se deschid doar în simţirea sufletului. Şi până la urmă, cu voia Celui de sus, poate vreodată vom sta de vorbă, şi ai să vezi despre ce vorbesc.
Buna dimineata
Nu stiu daca la moartea mea m-am gandit prea mult,chiar daca am fost intr-o situatie in care mi-am vazut moartea cu ochii.
Cred ca toti ne gandim sa nu murim prea tineri ori sa nu suferim prea mult cand asta se va intampla.
M-am gandit uneori la moartea mea doar prin prisma durerii pe care ar trai-o cei dragi,asa cum cel mai mult ma sperie faptul ca vine vremea cand va trebui sa ma despart de persoane apropiate.Uneori asta se intampla inainte de vreme si iar ma gandesc cat de efemera e existenta noastra si cate lucruri raman nefacute ori vorbe nespuse cat inca sunt langa noi.
Sigur ca ne gandim mereu la cei "adormiti",mai ales cand mergem la cimitir ori la Biserica,dar interesant e ca ne amintim doar lucrurile bune,cele rele se pierd in negura vremii,parca nu se mai cade sa le pastram in memorie.
Zi frumoasa Victor
Buna dimineata Parinte !!!
Sa ne rugam la Dumnezeu sa ne dea intelepciune sa le facem toate bune si la timpul lor .
Am persoane dragi plecate dintre noi si le port in suflet si fac ce trebuie facut pentru ele .
Zi cu spor in toate va doresc !!!
Eu nu pot decat sa ma bucur si sa-i multumesc lui Dumnezeu ca pana acum m-a ferit de pierderi dragi. Nici nu vreau sa ma gandesc la asta, pentru ca daca o fac efectiv ma doare...
Zi buna la casa ta!
Dia, eu am văzut de multe ori moartea cu ochii, fir din vina mea, fie din vina altora. Şi mai mult decât atât, în fiecare seară când îmi fac rugăciunea mă gândesc la moarte, la faptul că e posibil ca a doua zi să nu mă mai trezesc. Şi nu mi-e frică de moarte, ci de judecată.
Trespre efer şi veşnicie eu am scris deseori. Eu cred şi simt că există viaţă după moarte (fizică), eu simt şi cred că acolo ne vom reântâlni cu cei dragi ai noştri. Ba mai mult, cred că asta ar fi o dreptate, căci aici multe nedreptăţi sunt.
Zi minunată să ai!
Cu spor şi cu "lumină" să fie şi ziua ta, Delia!
Miha, eu mi-am pierdut şi bunicii şi tatăl. Bine, impropriu spus pierduţi, căci acolo nu sunt pierduţi, sunt regăsiţi. Acolo este de fapt casa noastră, aici suntem chiriaşi, trecători.
Zi bună şi la voi!
Hmmm, nici nu vreau sa ma gandesc la momentul cand imi voi pierde pe cei dragi, a fost destul de dureros cand mi-am pierdut bunicii....dar asta e inevitabil, oricum toti cei pierduti dainuie in amintirile noastre
Meri, suntem conştienţi de momentul trecerii şi cu toate acestea tot suferim. De aceea, pentru momentele de după, există aceste pomeniri, momente în care să ne regăsim cu ei prin rugăciune, dincolo de momentele în care ne amintim de ei cotidian, "lovindu-ne" de lucrurile rămase de la ei.
Ştii, bine zice Hristos că n-au murit, căci, atâta vreme cât li se face pomenire şi-i vedem în mintea noastră ca şi înainte, ei sunt vii.
Zi minunată să ai!