Ghidul Michelin este un anuar gastronomic, hotelier și turistic celebru în toată lumea, lansat de către societatea franceză care fabrică renumitele pneuri cu același nume.
Primul ghid Michelin a fost creat în anul 1900 de către frații André și Édouard Michelin și publicat cu ocazia Expoziției universale, când a fost oferit ca reclamă, cumpărătorilor de pneuri. În acea primă ediție, din august 1900 cu 35.000 de exemplare, ghidul furniza automobiliștilor informații utile ca: lista mecanicilor (în număr foarte mic, la vremea aceea), medicii la care se putea apela, în caz de nevoie, pe traseu, harta rutieră cu planul câtorva orașe, precum și o listă de curiozități.
Cea de-a cincea ediție, în 1904, publica o clasificare a hotelurilor și a prețurilor, iar în 1907 exista deja un Ghid Michelin pentru Algeria și Tunisia, foste colonii franceze.
Până în 1908, ghidul conținea reclame și anunțuri ale hotelierilor și mecanicilor, iar din 1909 tirajul ajungea la 76.000 exemplare pe an.
Din 1920, ghidul nu a mai fost oferit clienților, ci vândut (pentru că patronii, în special André Michelin, au fost revoltați când au văzut utilitatea casnică/practică pe care i-o dădeau unii clienți ghidului său). Din acel moment în ghid au început să apară informații despre restaurante, oferite de clienți sau de către inspectorii anonimi, ceea ce a crescut numărul paginilor și a prețului. Numai că oamenii nu voiau să plătească ceea ce până atunci primiseră gratuit, așa că societatea Michelin a oferit exemplarele nevândute, elevilor premianți, ceea ce a constituit un mare succes de reclamă, în așa fel că de atunci înainte ghidul și-a găsit întotdeauna cumpărători.
Începând cu anul 1926, în Ghidul regional Michelin apăreau primele stele acordate celor mai bune restaurante, iar ghidul rutier oferea informații despre haltele gastronomice recomandate turiștilor.
În 1931 a apărut primul clasament cu 1, 2 și 3 stele pentru restaurantele și hotelurile cele mai bune, sau de lux.
În 1997 a apărut Bib Gourmand și Bib Hotel, care recompensau restaurante și hoteluri care ofereau servicii de calitate, la prețuri rezonabile.
Dacă ediția din 1999 a ghidului a ieșit în 600.000 exemplare, în anul centenarului au apărut 880.000. După apariția revoluției numerice, ediția printată a scăzut, în așa fel că în anii 2000, se vindeau, în medie 150.000 de exemplare pe an.
Ghidul Michelin mai este denumit și Ghidul roșu, spre a-l deosebi de Ghidul verde Michelin, care conține hărți de orientare turistică, precum și descrieri ale principalelor curiozități regionale care merită un ocol pe traseu, pentru a fi vizitate.
Ghidul gastronomic Michelin selecționează anual mii de hoteluri, restaurante și localități unde se poate găsi cazare și masă (se fac referiri și recomandări în texte scurte, de maximum 3 rânduri).
Ghidul Michelin este cel mai vechi și cel mai cunoscut ghid gastronomic din lume. Potrivit editorului său, versiunea în limba franceză a fost vândută în 35.000.000 exemplare în perioada 1900-2007.
În fiecare an, realizatorii ghidului acordă stelele Michelin, în Franța și Monaco celor mai buni furnizori de servicii din domeniul hotelier și gastronomic. În cele două țări există 25 restaurante cu trei stele, 81 cu două și 500 cu o stea.
Prețul unui ghid Michelin este de aproximativ 25 euro.
Pentru redactarea acestui articol am consultat: https://fr.wikipedia.org/wiki/Guide_Michelin
Am preluat imagini ilustrative de pe: www.google.com
