Meri
Trio-ul este de fapt mult mai lărgit, că şi tu, dar şi alţi bucătăraşi sunteţi plini de viaţă, asta chiar dacă unele mici probleme vin peste noi. Cu Gaby nu ştiu ce să zic, că de când zugrăveşte a uitat să mai scrie (mult)
Mulţumesc frumos
Mulţumesc frumos Ionela 
Aşa Dia, să dăm o fugă pân' la Meri, că acum are şi dulceaţă făcută şi trebuie să facem să o degustăm la un taine de vorbă lungă

Mulţumesc frumos Cristina 
Mulţumesc frumos Mihaela pentru gândul bun
Acum aproape o lună am fost la Sâmbăta de sus şi am trecut şi pe la mormântul părintelui. Fireşte că mi-am cumpărat şi cărţi 
Ca de obicei un articol mai mult decat frumos! 
Mulţumesc frumos Denisa
Tare-mi place sa-ti citesc scrierile...

Pe de alta parte, eu sunt recunoscuta pentru hlizeala mea si ma bucur ca atunci cand sunt in concediu ma suna colegii pentru a-mi spune ca nu mai are cine le spune bancuri si atmosfera nu mai e la fel ca atunci cand sunt eu la serviciu 
Mulţumesc frumos Ina
Dacă aş scrie eu la fel de frumos pe cât gătiţi voi, ce bine ar fi.
Ina, citeşte comentariile de mai sus, ca să te băgăm în trio-ul spus de Meri, în care a fost pus şi Costel, la care eu am mai adăugat, fără nume, mulţi alţi bucătăraşi

Ai scris mult
Nuuuuuuuuu! Niciodata nu scrii prea mult!
Parinte, Costel era bagat la "sperietori", nu facea parte din trio 
da Padre,dar si unii dintre noi daca am gati asa frumos pe cit sunt de frumoase vorbele tale...mereu reusesti sa aduci un zimbet si caldura in sufletele noastre... 
asa este, Andreea 
Mulţumesc frumos Buni
Uneori scriu cam mult, vorbesc cam mult
ştiu eu asta sigur 
Andreea
mulţumesc frumos 
Padre, ca de obicei aduci numai zambete si bucurii prin scrierile tale! Bucuria si rasul cand esti suparat nu vine decat cu ajutorul prietenilor!
![]()
Mulţumesc frumos Vladimir
Într-adevăr, sunt un optimist incurabil care zâmbeşte mai tot timpul. Uneori mă mai întristez şi eu, dar întristarea nu face decât să-mi arate încă odată ce bun şi sănătos este zâmbetul 
Padre...m-ai miscat pana la lacrimi...de bucurie...ma simt binecuvanata de Dumnezeu ca pot citi randurile tale si ca-mi pot umple inima cu ele...atata intelepciune...si atata mangaiere ne aduci...MULTUMESC!

Ruxy
Nu merit atât de multe laude. Cea mai mare răsplată pentru mine este să văd că rândurile mele sunt citite de prietenii mei. E ca atunci când cineva ţi se aşează la masă şi se bucură până la ultima picătură de cele puse în farfurie.
Îţi mulţumesc frumos pentru gândul bun

Cred Padre...umila mea parere...ca daca bunul Dumnezeu a permis sa le primesti...le meriti! Iti multumesc inca si inca o data pentru tot ceea ce ne daruiesti!Si chiar ma bucur 
Ruxy

Padre,las-o mai moale cu scrisul sa te ajung
))
Dia, de la vorbit nu mă poate opri nimeni
nici chiar profesorii nu reuşeau
