In copilarie era prajitura mea preferata. Am vazut-o la Cris (panacris) si am executat-o. Foarte buna.
Se unge o tava cu unt din abundenta.
Se intinde fideaua intr-un strat mai gros ca sa formeze o foaie. (prima greseala a mea ca l-am pus cam subtire)
Se pune tava in cuptorul preancalzit pentru 10 minute, pana se rumeneste putin fideaua.
Intre timp facem un sirop din 250 ml apa, 200g zahar, 3 plicuri zahar vanilat si esenta de vanilie. ( aici cred ca am exagerat cu zaharul)
Se toarna siropul fierbinte peste fidea si se mai lasa in cuptor 25-30 minute pana se absoarbe tot siropul. ( aici cred ca trebuia sa las mai mult in cuptor)
Foaia se lasa sa se raceasca in tava.
A doua foaie se face la fel iar la sfarsit se taie patrate cat o portie pentru a se taia frumos la servire.
Cand sunt reci su umplu cu frisca batuta tare.
Eu am patit-o, din caza greselilor si grabei nu s-a desprins foaia din tava decat foarte greu si neestetic. A ramas fideaua intr-o miere foarte groasa si se intindea cand o ridicai. Desi nu trebuia sa fie asa, la gust a fost o nebunie.
Asa ca nu am mai facut inca una, am taiat-o in doua pe cea facuta si am facut un cataif mai mic.
Se lasa la frigider cel putin o ora.
Desi aspectul nu este perfect a iesit foarte buna.
Pofta Buna!