Omuleţul din turtă dulce

Este ciudat cum în perioada sărbătorilor toate poveştile sunt frumoase, aducătoare de linişte şi pline de sentimentalism.
Nu ştiu de unde până unde a apărut povestea omului din turtă dulce, cu final trist şi extrem de ciudată...

Trăiau cândva doi bătrânei în margine de pădure, nevoiaşi şi singuri. Neavând ce să mănânce, obişnuiau să facă turte dulci în fiecare zi. Într-o seară, băbuţa s-a gândit să facă un omuleţ din turtă dulce, că se plictisise să facă unul şi acelaşi lucru. I-a făcut ochi din afine şi năsturei din cireşe. Când l-a scos din cuptor şi se pregăteau să-l mănânce, omuleţul a sărit din farfurie şi a rupt-o la fugă...
Fugiţi...fugiţi cât oţi vrea da' nu mă prindeţi că eu sunt omul din trută dulce!

A fugit băbuţa după el, a fugit şi un porcuşor, şi o văcuţă, şi un cal...toţi cu gândul de a-l mânca!
Fugiţi...fugiţi cât de repede puteţi...tot degeaba...eu sunt omul din turtă dulce!

Dar iată că dă peste un râu şi acolo o vulpe. O roagă să-l ajute să treacă apa şi aceasta îl pune pe coadă. Dar omuleţul se udă şi urcă apoi în spinarea vulpii...iar apoi ajunge chiar pe nasul acesteia. Vulpea nici una nici două îl înhaţă...şi cam asta fu...o poveste scurtă, tristă şi cam fără noimă...

Normal că ne vom ocupa şi noi de turta dulce, fiind în preajma sărbătorilor şi căutând lucruri frumoase şi gustoase.

Pentru o turtă dulce bună, avem nevoie de o cană potrivită pentru măsură. Aşadar: cinci căni cu făină, o cană cu zahăr brun, o cană cu miere, o cană cu unt, câte două linguriţe de praf de scorţişoară, de ghimbir, de nucşoară, de cuişoare şi de praf de copt, apoi o linguriţă de sare, două linguri de oţet din vin alb, o linguriţă de esenţă de vanilie şi un ou. Pentru decor ne trebuie glazură de orice fel şi bombonele colorate viu.
Poate pare dificil, însă e o reţetă simplă şi la îndemâna oricui...

Amestecăm făina cu sarea, praful de copt şi condimentele. Frecăm untul cu zahăr şi ou, iar apoi adăugăm miere, vanilie şi oţet. Batem cu un mixer până se lichefiază şi se topeşte zahărul. Amestecăm binişor, încetişor şi cu răbdare cu făina, pusă în compoziţie câte puţin. Frământăm aluatul până se omogenizează şi apoi îl împărţim în patru bucăţi pe care le învelim în folie de plastic şi le băgăm la frigider. Stau acolo minimum două ore până să le coacem, însă le putem lăsa chiar şi o săptămână!

După ce aluatul nostru stă suficient la rece, îl întindem foarte uşor cu un sucitor, nu foarte gros, iar apoi decupăm cu forme frumoase...
Le întindem pe hârtie de copt într-o tavă subţire şi le băgăm la cuptor cam un sfert de oră. Dacă vrem, facem o glazură cu care decorăm turtiţele şi tot pentru considerente estetice putem să le tăvălim puţin prin bombonele colorate.

Nu ştiu ce să spun despre povestea omuleţului din turtă dulce, însă eu unul nu cred că a apucat să fugă...cred că băbuţa îl mâncase înainte de a ajunge moşul la bucătărie...şi a inventat povestea ca pe o scuză...unde aţi văzut vulpi să mănânce turtă dulce?!?!?!