Eu n-am mai mâncat din copilărie, dar tot mi-am amintit de ele. Mamei mele ştiu că nu-i plăcea marginea aceea de aluat şi mereu i-o dădea tatei să o mănânce el. Acum nu mai este nici unul dintre ei, nici mamaia, nici tataia, nici tata, iar în primăvară s-a dus şi mama la ei. Doar piroştile au mai rămas să-mi bântuie gândurile, gusturile şi amintirile.