Supa de linte rosie

Lintea rosie este tipul de linte care fierbe cel mai rapid.

Lintea se bucura de mare succes la curtea faraonilor egipteni, după cum indică frescele din epoca domniei lui Ramses al II-lea. Nici asirienii nu erau străini de cultivarea lintei. Se pare că lintea era cultivată chiar în vestitele grădini suspendate ale Babilonului, în secolul al VIII-lea î.H.
Treptat, culturile de linte s-au răspândit în Grecia antică, însă aici lintea era văzută ca alimentul săracilor.
De altfel, despre noii îmbogăţiţi ai vremii se spunea, ironic, că lintea nu mai era pe gustul lor... De-a lungul timpului, lintea a devenit un aliment de bază.

Lintea este o sursă importantă de antioxidanţi, compuşii care apără celulele organismului de acţiunea nocivă a radicalilor liberi, răspunzători de apariţia afecţiunilor cardiovasculare, a anumitor tipuri de cancer şi a altor boli asociate îmbătrânirii.
Lintea este o sursă excelentă de minerale, dintre care se disting fosforul, fierul, zincul şi magneziul.

Verde, roşie, brună, blondă, mare, medie sau mică, lintea se găseşte în diverse sortimente.
Avantajul lintei faţă de majoritatea leguminoaselor este că, fiind mai mică, necesită un timp mai redus de pregătire (între 20 şi 30 de minute).

Cele mai indicate sortimente de linte pentru alimentaţie sunt lintea verde şi cea roşie, care îşi păstrează cel mai bine forma şi proprietăţile în urma fierberii. Cu un gust fin, asemănător celui de nucă, lintea verde este cea mai răspândită varietate de linte. În schimb, lintea roşie este cel mai rar sortiment.
(sursa : www.csid.ro)