cand eram o copilita si-mi petreceam cele mai frumoase vacante la Valenii de Munte...undeva intr-un sat de la marginea padurii, culegeam zilnic aproape ciuperci de padure, rosiori, galbiori, painea padurii...Doamne ce tocana pe cinste iesea acum dupa toate cele cate s-au auzit si s-au intamplat legate de modificarile genetice...etc....n-as mai avea curaj sa probez ma bucur ca exista crescatorii de astfel de ciupercute