Tochitura lu' tanti Florica din Alexeni

File dintr-un secol apus...

Asa cum v-am promis in cadrul articolulul privitor la Bucharest Food Festival, alaturat va spun povestea retetei.

In spatele oricarei retete se afla o adevara poveste conform marilor oameni, precum Rossini, care a inventat faimosul Tornedo, sau faimosul pui Kiev al lui Nicholas Appert, Kogalniceanu si Negruzzi au editat prima carte de bucate, Pastorel Teodoreanu si-a adus aportul considerabil la emanciparea gastronomiei iar Radu Anton Roman, prin invataturile lui, ne-a cucerit si captivat prin unicitatea bucatariei traditionale romanest, care, dupa spusele unora, este prea grea(deoarece se adauga mult ulei) si nu este in trend, datorita numeroaselor calorii sau a colesterolului ridicat. Cu siguranta nimeni nu poate sustine ca nu este gustoasa si cu siguranta te face sa mai ceri si a doua portie. Vom povesti astazi, despre reteta din carte si anume: Tochitura lu’ tanti Florica, reteta specifica din zona Campiei Romane(Baraganului).

Aceasta reteta ne aduce in timp, in perioada interbelica, aproximativ intre anii 1925-1928. Era perioada cand femeia era idealul absolut, eleganta, feminitatea si bunul gust primau, iar domnii imbracati la patru ace, cu palarii, manusi si monuclu, decupati parca din revistele de moda, faceau inimile doamnelor sa ia foc, era asa numita perioada a seratelor dansante si a receptiilor de “bon ton”.

La 60 de km de Bucuresti, in orasul Urziceni, traia familia Decu, Ana si Tudorica (bunicii mei), impreuna cu cei doi copii ai lor: George si Felicia. O familie de oameni tineri cu idealuri, vise si sperante de marire ca toti tinerii, care, impreuna, formau un cuplu invidiat al vremii in urbea respectiva. Astfel, el, Tudorica tanar ambitios si cu “cheag”, fusese baiat de pravalie, dupa care fusese mana dreapta a unui faimos carciumar al timpului, asa a facut”cheagul” si si-a deschis un restaurant “Butoiul Rosu” faimos in epoca si care facuse istorie in acea perioada prin “bucatele gustoase”, “cinzeaca de tuica de prune” si “carafele reci cu vin”. Ambitios, Tudorica a angajat femei pricepute din zona, care mai de care mai pricepute in pregatirea retetelor, drumetul obosit dupa drumul lung isi ungea gatlejul cu minunata licoare a prunilor si se infrupta dintr-o tochitura cu mamaliguta aburinda facuta de tanti Florica(din Alexeni), care, pe langa priceperea sa, punea in bucate si multa dragoste. Asa se face ca aceasta tochitura cerea o carafa din vinul casei si mergea si un dulce, o minunata placinta de mere.

Avea doamna Ana(bunica) un dar aparte, pentru care toti oamenii o iubeau, pentru frumusetea si bunatatea ei. Ea nu facea diferente de rang social. Cand se asezau la masa, tanti Florica facea si ea parte din familie, servind cu totii masa in odaia mare; ce mandra era tanti Florica.

Asa se face ca renumele restaurantului se dusese in tot tinutul. Tanarul Tudorica imbina afacerile cu familia si in zi de sarbatoare isi lua frumoasa sotie si copiii si venea la capitala, unde servea masa la “Capsa” se plimba cu trasura la sosea si facea o fotografie la faimosul fotograf Gore de pe Calea Grivitei.

Viata a continuat, Tudorica a ajuns “primar la taranisti” in acea perioada, s-au mutat in alt oras, au trait fericiti, au mai avut inca trei copii printre care si mama mea, din pacate din toata aceasta minunata familie nu mai traieste decat matusa mea Victoria, care mi-a povestit despre ei. Sper ca v-a placut povestea bunicilor mei care sunt pentru mine un exemplu si cu tarie cred ca gustul meu pentru gastronomie l-am mostenit de la bunicul meu.

Alaturat voi atasa reteta de Tochitura a lu’ tanti Florica – bucatareasa de la “Butoiul Rosu” din Alexeni langa Urziceni.

Pofta Buna.