Postat de diaconta in Bucataras eFeminin pe 11 Aug 2013 | 3098 vizualizari
am ajuns intr-un punct de neincredere,Diuta
Off...draga Dia...cata dreptate ai! Chiar de curand am trait o astfel de dezamagire. Sunt o persoana deschisa, usor suspicioasa, insa atunci cand o persoana reuseste sa-mi castige increderea ma las "dezgolita" si asez pe tava tot sufletul. Am invatat ca nu este bine si ca mai bine pastrez pentru mine ceea ce este in sufletul meu. Desi...am atata nevoie de cineva in care sa am incredere deplina...dar mi-e teama si cred ca voi trai cu aceasta teama mereu. Spuneai in articol: "Oare ce doare mai tare,sa ştim adevarul ori sa ştim ca am fost minţiţi?"...Din pacate am trecut prin ambele situatii si sincera sa fiu, nu prefer nici una dintre variante. Si-atunci, ce ne mai ramane?
Si eu sunt o risipitoare Dia! Asa sunt eu, imi pun sufletul pe tava.
Dar n-are a face! Eu imi vad mai departe de treaba mea! Imi oblojesc ranile si o iau de la capat!
Foarte adevarat!
Stii ce doare cel mai tare?
Faptul ca odata cu trecerea anilor, in loc sa devenim imuni la astfel de intamplari, devenim din ce in ce mai sensibili si parca repetam mai des greselile care ne-au adus atata amar in suflete
Merisor, sper sa nu ai dreptate...sper sa nu repet aceleasi greseli odata cu trecerea timpului.
asa este dia,toti risipim increderea,sinceritatea,iubirea pentru niste oameni care nu merita...e greu sa gasesti pe cineva care sa iti fie prieten o viata intreaga..si totusi cred ca nu exista!E de preferabil sa nu avem incredere totala in nimeni si sa fim mai reci pentru a nu fi raniti la sfarsit
Eu mereu mi-am pus sufletul pe tava si mi-am luat ulte lovituri, insa acum am devenit cam neincrezatoare sincera sa fiu si cred ca este mult mai bine. Nu e bine sa ne destainuim pana la cel mai mic pentru ca acele persoane au grija sa infloreasca despre noi mult mai multe. Putin mai rezervati e cel mai ok . O duminica minunata
Asa este ,,cate persoane nu merita risipa noastra de incredere ", cata dreptate ai . Sa fie in urma oaspetilor dragi carora le-ai facut minunea aia cu crema de castane , sau e simpla coincidenta ?!?
Zi frumoasa Dia si uita si iarta ... bine ca exista uitarea si iertarea , atunci ar fi o mare problema
Eu mereu stau in garda si dureaza un pic pana cineva imi castiga increderea si chiar si atunci sunt in garda. Imi aduc aminte ca imi zicea o prietena draga, cat eram de rece la inceput cu ea si cat timp i-a trebuit sa imi demostreze ca poate sa fie de incredere. Ideea e ca e mai bine sa pleci de la ideea ca omul e mai 'rau' si timpul si interactiunea cu el sa iti demonstreze ca de fapt e mai bun. Asa nu ai de suferit. Eu nu am fost neaparat asa mereu, dar am invatat mult din greseli si am suferit si eu destul ca sa ajung sa fiu mai 'rece' pt cei care nu merita. Duminica minunata sa ai
Diutza draga, nu te vei schimba NICIODATA pentru ca asa esti construita.
Noi , fecioarele, toata viata "ne-o luam in freza" si...nu ne lecuim..
Hai poate devenim nitel mai reticenti...dar nu ne tine mult, si la o mica"smiorcaiala"a semenului..cedam...
Io zic ca e bun asa, desi..cam suferim..
Nu e uşor, dar nici greu nu este. Ştii, la mine se dă mereu o astfel de luptă. Aud mărturii şi mărturisiri pe care le port cu mine o viaţă întragă fără a le spune nimănui, am jurat pentru asta. Poate de aici şi încrederea pe care o au oamenii în general şi prietenii în special în persoana mea.
Şi la cât de tăcut sunt pentru cele auzite de la ceilalţi, invers proporţional sunt cu cele ale mele, căci eu îmi spun cele de pe suflet şi minte celor din jur, conştient fiind că nu toţi apreciază cele spuse de mine, că nu-s de acord cu mine, că pot suferi din cauza celor glăsuite. Dar eu aşa sunt.
În definitiv, am zis eu, adevărul este cel ce ne face cu adevărat liberi. Ori în baza acestui lucru merg pe cele spuse de Hristos. "îndrăzniţi, Eu am biruit lumea".
Nu-mi este frică de cele pe care oamenii le spun, iar dacă cineva îşi bate joc de încrederea mea, de deschiderea sufletului meu, nu zic nimic, ştiind că are Dumnezeu scări şi de urcat şi de coborât.
Poate că risipesc încredere, dar dacă o fac, o fac din drag, din dorinţa de a face bine celor cu care interacţionez. Şi asta nu-i risipă, e câştig, chiar dacă pe moment "golul" creează altă senzaţie.
Padre,ai tu cumva darul de a ma face sa revin la sentimente mai bune,chiar si atunci cand n-ar merita efortul,cand in anumite privinte ar trebui sa punem punct si atat.
Stii,uneori amaraciunea asta e atat de acuta ca ajunge sa creeze o durere fizica.
Bine zici,Dumnezeu are scari si de urcat si de coborat,dar parca suntem datori sa facem putina ordine in jurul nostru altfel vom ajunge sa nu putem nici respira.
Dar sa stii ca orice risipa e tot risipa pana la urma,mai ales in momente de criza.
Gaby,nu poate fi bine asa si ar trebui sa facem un dus rece si sa ne revenim.Nu suntem datoare sa salvam lumea si sa acceptam orice acumuland amaraciune si frustrare.Cica unii,mai nepasatori asa,pun unele lucruri la c.....,sa stii ca avem si noi partea asta anatomica,trebuie doar sa incercam.
Timea,sper sa reusesc si eu sa procedez asa intr-un final.Cum au reusit altii trebuie sa pot si eu.
Duminica frumoasa si tie
Diana,tocmai asta e defectul meu,prea mult iert,prea mult trec cu vederea,prea mult ma lasa mintita.
Asta pana la urma-i dovada de prostie si mai e un pas pana sa pierzi si respectul de sine.Si de ce sa facem asta?
Pupici
Rocsi,nu e bine,uneori reusim asta alteori cadem in capcana interlocutorului.
Bya,stim atat de bine cum ar trebui sa fim,dar interactionand cu ceilalti "stiinta" asta se cam pierde
Meri,dar nu e ok si trebuie sa realizam odata ca ne facem rau continuand in maniera asta.
Mariana,tocmai asta vroiam sa subliniez,ca nu e bine sa procedam mereu asa iar ceilalti sa profite de slabiciunea noastra.
Crisulina
Patricia,uneori e bine sa stim adevarul indiferent de consecinte,alteori ne complacem in minciuna,ne lasam inselati dar ne pierdem respectul de sine.
Ar fi bine sa gasim calea de mijloc,un echilibru care sa nu ne dauneze prea mult.
trebuie sa ti acorzi timpul necesar pentru a decide cine merita increderea ta si cine nu.Oricum de a lungul anilor am realizat ca sunt putine persoane in care poti avea incredere neconditionat si acele persoane sunt de obicei membrii familiei
Florina,cred ca ar ramane atat de putini ca m-ar intrista peste masura.
Dia, ”Oare ce doare mai tare,sa ştim adevarul ori sa ştim ca am fost minţiţi?” Amândouă dor la fel de tare, dar faptul că am fost mințiță mă dezamăgește foarte tare Dia, dragă ai să vezi că o să treacă și o să rămâi doar cu mâhnire și dezgust. Dumnezeu e mare și îi mulțumesc că ne-a oferit șansa să uităm rele, să ne aducem aminte doar cele bune! Fruntea sus și treci peste moment