De bună seamă că ţăranul român nu este obişnuit cu picnicul, în cel mai bun caz, când are timp, iese "la iarbă verde", nu că n-ar fi sătul de iarbă de la cosit ori de la alte activităţi agricole. Şi apoi, când iese la iarbă verde nu se duce la mall pentru cumpărături, dă o raită în cămară şi îşi face ceva la repezeală, de preferinţă săţios, cu care să facă faţă înaintea celorlalţi comeseni.
Ei, eu am încercat o combinaţie ce s-a dovedit fericită, gust bun, saţietate maximă, o ţâră de aspect şi un pic de imaginaţie.
Totul este foarte simplu. Se scot de la cazan (de la untură) cel puţin două bucăţi de carne şi se pun la foc până se topeşte bine untura. Se scot pe hârtie absorbantă. Una din bucăţi se poate mânca, să nu rabzi de foame şi poftă până pregăteşti wrap-ul.
Roşia, castravetele (curăţat de coajă ori bine spălat), ceapa şi usturoiul se taie cubuleţe şi se amestecă într-un bol cu pătrunjelul şi mărarul tocate, apoi se încorporează şi smântâna.
Lipia de wrap se aşază pe o tavă, se pune carnea tocată cubuuleţe mai mari (să simţi că mănânci) şi peste ele se pune sosul gros cu ingredientele menţionate anterior.
Se rulează lipia ca la shaorma, se presară (după gust) un pic de piper şi se serveşte cu mare poftă.
Aşadar, plec la picnic. :))
1
Ingredientele şi sosul pot fi schimbate şi combinate, eventual cu murături, că la casa ţăranului gospodar se găsesc în orice vreme.